Fizioterapia este o specialitate medicală care folosește metode fizice naturale (căldură, frig, apă, curenți electrici) și exerciții terapeutice pentru a trata, preveni și reabilita afecțiunile sistemului musculo-scheletic, neurologic și cardiovascular. Scopul principal este ameliorarea durerii, restabilirea mobilității, a funcției și a calității vieții pacienților. Se adresează unei game largi de probleme, inclusiv leziuni, afecțiuni cronice, recuperare post-operatorie și îmbunătățirea performanțelor sportive.
Metode utilizate
Indicații
Beneficii
Ce este Fizioterapia?
Fizioterapia se ocupă de tratarea și restabilirea mobilității mușchilor, articulațiilor, membrelor superioare și inferioare afectate în urma unei boli sau unui traumatism. Scopul vizează ameliorarea durerilor în timp ce sunt folosite metode precum masajul sau exercițiile fizice regulate, dar și impulsuri electrice.
Fizioterapia este recomandată persoanelor de toate vârstele care suferă afecțiuni medicale ce le pot limita capacitatea de a se mișca. Recuperările după un accident sunt realizate în baza unui program personalizat, ajutând pacientul să aibă un nivel normal de funcționare și mobilitate.
Afecțiuni ce pot fi tratate cu ajutorul fizioterapiei
Fizioterapia poate contribui la tratamentul unei liste lungi de afecțiuni prin intermediul unor tehnici și tratamente ce pot varia în funcție de gravitatea bolii:
– Atacuri cerebrale, scleroza multiplă, boala Parkinson;
– Afecțiuni ale coloanei vertebrale sau ale creierului apărute în urma unui accident;
– Probleme ortopedice, reabilitarea fracturilor;
– Probleme musculo-scheletale (durerile în gât și de spate);
– Afecțiuni cardiovasculare (bolile cronice cardiace și reabilitarea în urma unui infarct);
– Problemele de ordin respirator (astmul, fibroza cistică, afecțiuni pulmonare cronice);
– Afecțiuni care apar doar la femei (menopauză, recuperare postnatală);
– Afecțiuni degenerative (osteoartrita și artrita reumatoidă);
– Probleme de circulație (hipertensiunea și hipertensiunea arterială);
– Stresul, anxietatea, depresia;
– Reabilitarea postoperatorie (dacă pacientul a suferit intervenții chirurgicale la șold sau genunchi).
Totodată, fizioterapia este utilizată și în pediatrie pentru tratarea problemelor musculo-scheletale ale copiilor, a afecțiunilor legate de coordonarea motorie, de paraliziile cerebrale și de întârzieri în dezvoltarea mobilității.
Proceduri de Fizioterapie
Cele mai întâlnite proceduri de fizioterapie sunt:
Curentul galvanic este un curent electric continuu (de frecvență zero), care circulă într-o singură direcție și este folosit în principal în galvanoterapie. Acesta se aplică terapeutic pentru a obține efecte precum analgezie (reducerea durerii), stimulare musculară și îmbunătățirea circulației sanguine. Procesul presupune aplicarea unor electrozi pe corp, iar prin intensitatea sa se pot ameliora afecțiuni reumatice, nervoase sau inflamatorii.
Curentul TENS (trans electric Nerve Stimulation)
Curentul TENS se ocupă de stimularea electrică transcutanată nervoasă. Cum se realizează? Pulsuri electrice cu un volum mic de electricitate stimulează și regenerează părțile corpului unde sunt amplasate pad-urile electrostimulatoarelor. Prin această metodă pot fi tratate stresul, oboseala și durerile musculare. De asemenea, este recomandată pentru îmbunătățirea circulației în zonele tratate.
Curenții diadinamici
Acești curenți reduc durerea și inflamațiile. Există trei modalități de aplicare: galvanizare simplă (cu ajutorul electrozilor sub formă de plăci de diferite dimensiuni), băile galvanice și ionoforeza.
Curenții interferențiali
Această procedură de fizioterapie implică utilizarea unor curenți cu frecvențe cuprinse între 1.000 și 100.000 Hz. În cadrul acestei proceduri sunt utilizate efecte fiziologice semnificative ale stimulării nervoase cu frecvențe joase, fără să aibă efecte dureroase precum cele ale terapiei cu curenți de joasă frecvență. Curenții stimulează musculatura, îmbunătățesc circulația sanguină și reduc durerea.
Terapia cu laser Terapia cu laser se utilizează radiații cu lumină vizibilă pentru a produce o reacție fotochimică în celulele corpului. Procedura nu emite căldură și se folosește de lungimi de undă în spectrul de lumină vizibilă care se încadrează între 400 și 760 de nanometri. În timpul ședinței se aplică dispozitivul emițător cu laser peste zona dureroasă. Metoda este una benefică în tratarea afecțiunilor acute și grăbește vindecarea rănilor fără să provoace alte efecte secundare.